Scop

Cunoasterea culturii romilor in randul celorlalte grupuri etnice europene, utilizand date si viata reala ca suport informational. rb2

Context

“Noutatea fenomenului politic rom se traduce prin faptul ca este slab cunoscut” (Kovats, 2003). Intre politici de sustinere si reactii rasiste, vizibilitatea crescanda a acestei populatii indelung marginalizata nu a adus nici imbunatatirea conditiilor lor de viata, nici recunoasterea mai buna de catre ceilalti cetateni. Sustinand cauze comune, liderii romi sunt la randul lor divizati intre o plaja larga de strategii, de la integrare pana la respingerea costurilor inacceptabile ale acesteia. Si comunitatile de romi sunt mai degraba divizate in ceea ce priveste credintele si atitudinile referitoare la “romanitudine” (Olivera, 2009).

Dincolo de politica si conditii de viata, pe agenda publica a liderilor romi si non-romi apare o reflectie cruciala si curioasa deopotriva: Cine suntem noi? Cine sunt ei?

Primul raspuns la aceste dileme este o neintelegere nelinistitoare si o lipsa generala de comunicare: cu cat devin mai „vizibili”, cu atat mai necunoscuti sunt. „In problema romilor, nimic nu este ceea ce pare a fi la suprafata” concluzioneaza acelasi Martin Kovats.

Concept

In acest context, proiectul unui Muzeu al Culturii Rome este o necesitate dincolo de „suprafata” vizibila a identitatilor rome. Proiectul nu are ca scop gasirea solutiilor sau afirmarea normativa a culturii si identitatii, ci isi propune gazduirea unui forum de comunicare inter si intra – etnica si, prin aceasta, sa faciliteze crearea unei mai bune (auto)intelegeri.

Muzeul intentioneaza sa paseasca dincolo de zidul invizibil al romilor-etnici si al culturii lor, depasind un discurs corect din punct de vedere politic si stereotipurile rasiale si fiind deopotriva atent la abordarile victimizatoare sau exceptionaliste. romanobjpg

Astfel, muzeul nu este conceput ca un muzeu al societatii si nici ca un muzeu de arta; nu este exclusiv etnografic, precum „Muzeum Romské Kultury” din Brno sau mai eclecticul „Muzej Romske Kulture” din Belgrad, dar nici ca institutie eminamente de sustinere, precum „Dokumentations und Kulturzentrum Deutscher Sinti und Roma in Heidelberg”; desi va pune in scena diferentele, el nu va avea o abordare de exoticizare si nici una asimilativa (Karp, 1991); dincolo de toate, intentioneaza sa fie un „forum” si nu un „templu” (Cameron, 1971).

Manageriat de reprezentanti romi, muzeul este, de asemenea, si un proiect comun al expertilor interesati de problematica roma.

Directie

In aceasta privinta, punerea in scena a „identitatii” este perceputa ca o traiectorie umana reflexiva, deschisa unor noi intrebari si dezvoltari. Firul rosu scenaristic este oferit de riturile universale de trecere, similaritati si diferente atat interne cat si externe. Aceasta traiectorie poate fi urmarita de vizitator in doua sensuri, intrand in cadrul expozitiei pe calea de acces a „Istoriei” sau pe cea a „Ospitalitatii”, aceste doua cai de acces putand fi folosite atat pentru intrare cat si iesire.

Patrunzand in muzeu pe intrarea „Istoriei”, principalele zone de interes vor fi:

  • Istoria – origini, migratie, harti istorice, mitologie si miturile originii, sclavia, holocaust etc
  • Rituri funerare si credinte
  • Rituri si obiceiuri de mariaj si inrudire
  • Puritate si pericol – trupul; Roma si Gagi
  • Rituri ale nasterii si obiceiuri
  • Spatii de locuire
  • Portretizarea „tiganului bun” – fascinatia romaneasca si europeana pentru viata romilor – galerie de arta si fotografie
  • Prezentul istoric: cartografie sociala a comunitatilor rome contemporane; noua migratie; istoria orala: obiecte domestice si istoriile lor
  • Ospitalitate
  • In afara acestui drum principal, alte cateva spatii modulare laterale, distincte, vor fi dedicate:
    • Holocaustului si deportarilor
    • Staborului
    • Aurului

Spatiului de documentare

Un spatiu permanent va fi oferit mestesugarilor romi si activitatilor si produselor acestora. Muzeul va organiza, de asemenea, expozitii tematice periodice, ateliere de mestesuguri si de dans, dezbateri, evenimente culturale, proiectii etc. Vor exista si un restaurant si un magazin propriu.rb3

Curatorii muzeului vor aduna permanent obiecte de la populatia roma si le vor inregistra marturiile, pentru a improspata permanent zona „istoriei orale”. Nu in ultimul rand, expozitia va fi mai degraba sugestiva decat descriptiva, evitand o patrimonizare prin aglomerare a unor artefacte reprezentative.

OBIECTIVE

  • Construirea primului Muzeu al Culturii Romilor din Romania si din Sud-Estul Europei
  • Promovarea cunostintelor legate de istoria romilor si mostenirea lor culturala
  • Crearea unui spatiu de comunicare inter-etnic si intra-etnic.

PARTENERI IMPLICATI

Partenerii implicati in proiect pana la aceasta data:

  • Asociatia „Romano ButiQ”
  • KCMC – K Consulting Management and Coordination
  • Agentia de Dezvoltare Comunitara „Impreuna”
  • Primaria Sectorului 6 a Municipiului Bucuresti
  • Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative – Facultatea de Stiinte Politice
  • Asociatia Partida Romilor “Pro-Europa”
  • Agentia Nationala pentru Romi

Lista este completata de alte organizatii, guvernamentale sau nonguvernamentale, academice sau apartinand societatii civile care sustin proiectul.